Sincronicitatea functioneaza in acum si doar in acum. Este rezultatul acceptarii totale si a permiterii vietii si a calitatii curgerii.

Sincronicitatea nu cunoaste
asteptarea sau indurarea. Ea recunoaste ca totul este complet in acel moment.Ea furnizeaza totul chiar in acest moment. Stie ca exista un timp
perfect si un loc perfect pentru tot, si cine experimenteaza sincronicitatea stie de armonia intre persoana si complexitatea momentului. Cel aflat in
sincronicitate nu asteapta ca ploaia sa se opreasca astfel incat sa poata cultiva pamantul, ci apreciaza ploaia in toata splendoarea ei, impreuna cu
situatia pe care o creaza in moment

Deci decat sa va concentrati pe ceea ce s-ar fi putut face, concentrati-va pe ceea ce este in acel moment si pe ceea ce vi se ofera
independent de planurile sau dorintele voastre. Din punctul de vedere al constiintei separarii, rabdarea este cea care umple abisul timpului.Din perspectiva lui acum, eu proiectez ca doresc ca ceva sa se intample, care acum se afla in pozitia viitorului. Exista un abis-intre prezent si viitor. Aceasta este ''realitatea'' timpului pe care noi il cream in mintea noastra, si totusi timpul nu este real.Sau este real doar pentru ca noi il construim in constiinta noastra a separarii. Sincronicitatea functioneaza in acum si doar in acum. Este rezultatul acceptarii totale si a permiterii vietii si a calitatii curgerii. Este nascuta din linistea mintii, in ascultarea a ceea ce este adus la noi de catre univers. Este curgerea naturala a vietii, independenta sau in conditionarea noastra, in planurile si dorintele noastre.

Cand renuntam la gandire, ceea ce se afla dincolo de gand ii este permis sa se manifeste in experienta noastra. Si calitatea unei asemeni manifestari este Perfectiunea, este sincronicitatea si este divina. Inseamna a va da la o parte din cale pentru Cale.Sincronicitatea este esenta constiintei unitatii, o calitate a curgerii naturale a vietii. Floarea infloreste in sincronicitate perfecta cu elementele naturale ale soarelui, apei, vantului si solului. Ea nu spera sa infloreasca iarna si nici nu are planuri sa infloreasca in lunile friguroase. Ea traieste intr-o relatie de sincronicitate cu toate elementele in experienta sa si creste atunci cand este cel mai bine pentru ea si cand este total sustinuta de elemente, si vice versa. Ea infloreste la timpul perfect, in armonie cu tot ceea ce o inconjoara si relationeaza cu tot. Rabdarea inseamna asteptare.

Sincronicitatea este un dar al universului, disponibil pentru a fi folosit in fiecare moment. Se afla in muzica subtila si tandra a existentei pe care o putem auzi doar daca o ascultam. Daca incercam sa ascultam zgomotele mintii, vom fi incapabili sa manifestam curgerea armonioasa a sincronicitatii din constiinta unitatii. Dansul nostru cu aceasta curgere sincronicizata este extazul experimental. Este dansul fara efort al sinelui cu universul. sursa: http://www.spiritlibrary.com/   un mesaj de la Scott Rabalais

Nu putem fi constienti fara minte, dar mintea nu este ultima frontiera.

Cineva s-ar putea intreba ''ei bine, de ce as fi interesat in experimentarea asa numitei constiinte a unificarii? Eu
am de facut anumite lucruri, facturi de platit, o familie de intretinut si multe alte responsabilitati''.Din fericire, noi suntem de natura multi-fatetati,
fiinte cu sarcini multe. Putem sa facem lucrurile la niveluri fizice, mentale si spirituale simultan.Cresterea are loc la fel cum si viata are loc.Avand
un interes in experimentarea constiintei unificarii inseamna pur si simplu manifestarea unei dorinte de a cunoaste sinele propriu.Fie ca este
recunoscuta sau nu, cunoasterea de sine este castigata prin fiecare moment al existentei noastre. Si in timp ce cunoasterea de sine apartine
constiintei unificarii, nu trebuie neaparat sa fie pusa in fruntea listei din mintea umana, ''procesul'' are loc mult mai des inconstient decat constient.

.Indoctrinarea
noastra tipica ne invata ca mintea si corpul sunt TOTUL, sau aproximativ asa. Noi primim mesaje constant despre cum aratam, despre cum ne
imbracam si cat de mult cantarim, asta e foarte important. Ne educam creierul, aderam la legi si etici, ne bombardam celulele creierului cu tot felul
de stiri media si ne formam o multime de opinii. Totusi, in timp ce corpul si mintea noastra au in mod sigur locul si scopul lor, noi suntem in primul
rand fiinte spirituale intr-un corp fizic, si experimentam viata prin minte. Nu putem fi constienti fara minte, dar mintea nu este ultima frontiera.

sursa: http://www.spiritlibrary.com/   

un mesaj de la Scott Rabalais