Nu putem fi constienti fara minte, dar mintea nu este ultima frontiera.

Cineva s-ar putea intreba ''ei bine, de ce as fi interesat in experimentarea asa numitei constiinte a unificarii? Eu
am de facut anumite lucruri, facturi de platit, o familie de intretinut si multe alte responsabilitati''.Din fericire, noi suntem de natura multi-fatetati,
fiinte cu sarcini multe. Putem sa facem lucrurile la niveluri fizice, mentale si spirituale simultan.Cresterea are loc la fel cum si viata are loc.Avand
un interes in experimentarea constiintei unificarii inseamna pur si simplu manifestarea unei dorinte de a cunoaste sinele propriu.Fie ca este
recunoscuta sau nu, cunoasterea de sine este castigata prin fiecare moment al existentei noastre. Si in timp ce cunoasterea de sine apartine
constiintei unificarii, nu trebuie neaparat sa fie pusa in fruntea listei din mintea umana, ''procesul'' are loc mult mai des inconstient decat constient.

.Indoctrinarea
noastra tipica ne invata ca mintea si corpul sunt TOTUL, sau aproximativ asa. Noi primim mesaje constant despre cum aratam, despre cum ne
imbracam si cat de mult cantarim, asta e foarte important. Ne educam creierul, aderam la legi si etici, ne bombardam celulele creierului cu tot felul
de stiri media si ne formam o multime de opinii. Totusi, in timp ce corpul si mintea noastra au in mod sigur locul si scopul lor, noi suntem in primul
rand fiinte spirituale intr-un corp fizic, si experimentam viata prin minte. Nu putem fi constienti fara minte, dar mintea nu este ultima frontiera.

sursa: http://www.spiritlibrary.com/   

un mesaj de la Scott Rabalais