Întâia oară între crânguri
bătrânii erau albi cum sunt bătrânii. Lângă stejar pulbere de flori galben-aurii şi un muşuroi, astfel că pe picioare mi se urcau furnici maro şi multe. Numai părul tău avea culoarea zmeurei şi zmeura era gata de cules. A doua oară între crânguri era la fel: Bătrânii albi cum sunt bătrânii. Lângă stejar pulbere de flori galben-aurii şi un muşuroi, astfel că pe picioare mi se urcau furnici maro şi multe. Numai părul tău avea culoarea zmeurei şi zmeura era gata de cules. Mereu între crânguri a fost la fel. Ultima dată numai mi s-a părut că ai încărunţit puţin numai puţin la tâmple. Şi altă dată între crânguri bătrânii vor fi albi cum sunt bătrânii. Lângă stejar pulbere de flori galben-aurii şi un muşuroi, astfel că pe picioare se vor urca furnici maro şi multe. Şi zmeura, zmeura va fi gata de cules. |
M-au emotionat profund ultimele tale postari, ca de altfel, si celelalte toate, dar de data asta pasarea maiastra s-a mutat intre cranguri...si canta asa frumoooos...M U L T U M E S C
RăspundețiȘtergere...de fapt... cred ca pasarea maiastra canta aici dintotdeauna...si sunt eu acea care paraseste crangul si se muta intre cranguri ca sa asculte ce frumooooos canta Pasarea Vrajita...
RăspundețiȘtergerete pup :*