luni, 25 martie 2013

Fiecare persoana este pe calea ei unica si toate caile sant in Unicitate.

Va imbratisez cu gingasie si va sunt  recunascatoare ca ati accesat aceasta pagina !          sursa:www.lightworker.org

vineri, 22 martie 2013

Despre manie, cu Inelia Benz.

...există două lucruri cu care trebuie să ne împăcăm: primul este că dacă îndepărtăm mânia nu vom deveni vulnerabili şi al doilea este că nu avem nevoie de mânie pentru a acţiona conform convingerilor noastre.
...cand  suntem împuterniciţi, nu avem nevoie de mânie pentru a face aceste lucruri, pentru că avem instrumente mai bune.
Mânia ne poate face să ne pierdem cumpătul şi când ne pierdem cumpătul îi putem răni pe ceilalţi fie la nivel emoţional, psihic sau fizic.
Verbul „temper” (a tempera, potoli, calma) a fost împrumutat în engleza veche din latină „temperâre” „a amesteca”. Se pare că aceasta însemna la origini „a amesteca în proporţii corespunzătoare” (word-origins.com)
Ne pierdem măsura lucrurilor, echilibrul.
De la cea mai fragedă vârstă suntem învăţaţi să ne controlăm pornirile. Să ne supunem şi să ne suprimăm furia. Acest lucru este de asemenea negativ. O parte din procesul de a deveni liber este să recunoaştem şi să ne exprimăm furia faţă de viaţa noastră, de soartă, de situaţie şi de oamenii care ne-au rănit sau ne-au respins.
Totuşi emoţia, ca şi frica, este distructivă. Dacă este oprimată, ne prinde în mrejele ei şi poate izbucni în orice moment.
În ascensiune, ne ţine ferm într-o vibraţie joasă.
Acesta este un subiect foarte interesant. Mulţi oameni m-au întrebat cum să-şi crească percepţia ghizilor, sinelui superior, îngerilor sau cum să comunice cu fiinţe de lumină din alte dimensiuni sau cu extratereştrii. Avem foarte multe feluri de a explica acest fenomen, dar întrebarea rămâne aceeaşi. Cum să ne creştem percepţia lor, cum să facem să fie mai uşor pentru ei să ne contacteze. Ei bine, există două blocaje fundamentale care opresc aceste fiinţe să se apropie de noi, unul este FRICA şi al doilea este MÂNIA.
     Sursa: http://ascension101.com/ro/home/ascension-blog/32-october-2010/102-anger-why-it-is-important-to-process-it.html

luni, 18 martie 2013

Eu sunt cel ce...

Cat de adanc sunt legat
De toate nedesavarsirile mele -
Eu sunt cel ce nu poate
Eu sunt cel ce nu indrazneste
Eu am fost aruncat
- Samanta? Idee? -
Intr-un lut sarac si oropsit
Si totusi
Uneori mi-a fost dat
Sa fiu fericit.

Din volumul Victor Felea, De toamna, Editura Cartea Romaneasca, 1986

Lumina bate-n auriu...

Lumina bate-n auriu
Si-i o racoare domolita.
Cu ani si ani vii mai tarziu,
Dar si asa sunt multumita.


Vreau mai aproape sa te-asezi,
Ca sa-ti arat ceva doar tie:
Acest caiet albastru, vezi?
Sunt versuri din copilarie.

Ma iarta c-am fost trista des.
Ca bucurii avui putine,
Dar cer iertare, mai ales,
                                                              Ca prea multi i-am luat drept tine...                                                                                                                                                                           Anna Ahmatova - Lumina bate-n auriu...

Dintr-un april



Dintr-un april

Rainer Maria Rilke

(1875 - 1926)


Din nou dă mireasmă pădurea.
Ciocârliile, cu zborul lor, înalţă cerul
ce ne-a zăcut greu pe umeri;
i-adevărat, se mai zărea printre crengi ziua, ziua neplină -
dar, după lungile după-amieze ploioase,
vin ceasurile proaspete
însorite cu aur,
de care fugind, pe frontoane de case, departe,
toate ferestrele
rănite, bat din aripe cu teamă.

În urmă: tăcere. Chiar şi ploaia păşeşte mai lin
peste lucirea, ce linştit se-ntunecă, a pietrelor.
Toate zgomotele amuţesc deplin
tupilate-n lumină de mugur pe ramuri.

sâmbătă, 16 martie 2013

Hexametrii străinului

  Eugeniu Speranţia (1888 - 1972 )
 Trece prin târg un străin ce n-are nimic de vânzare.
 N-are nici aur, nici cal, nici lance, nici pavăză n-are.
 Umblă de-a pururi străin prin târguri de-a pururi străine;
 Mica-i vioară de lemn şi-o poartă prin lume cu sine.

Râde duiumul de proşti de palidul Vântură-Ţară,
Babele hâde-i croiesc porecle de râs şi ocară;
Numai copiii, şoptind în dosul portiţei închise,
Tainic îl cheamă, ghicind că-i omul din basme şi vise.
 Însă-n amurgul când, reci, vin umbre din peştera rece,
 Când fluturare de corbi pe vârful bisericii trece,
 Glasul vioarei de lemn, tremurând, în văzduhuri străbate...
 Plouă pe suflete foc izbucnit din adâncuri uitate.
Palide, frunţile cad şi rămân împietrite-n tăcere.
Inima slabă de om se-aprinde de-o altă putere.
Ochii privesc amăgiţi o lume ce altfel se-arată.
Gândul străbate lumini şi zări neştiute vreodată.
 Licăre zvonul din lemn, cu-atâtea-nţelesuri solemne...
 Duhuri din veacuri apar şi celor de mâine fac semne.
 Târgu-nnoptat, descântat, un nor zburător îl cuprinde
 Şi, ridicându-l pe sus, îl duce-n azur să colinde...
Târgu-nnoptat, descântat recade umil în uitare...
Pleacă din târg un străin ce n-are nimic de vânzare...

vineri, 1 martie 2013

Când vrei să fii de depărtări aproape ...



Când  

Virgil Carianopol

(1908 - 1984)


Când vrei să vezi prin timpul ce desparte 
Şi nu mai poţi străbate de desiş, 
Închide ochii şi-ai să vezi departe 
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei  să fii de depărtări  aproape 
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu, 
Te depărtează şi mai mult de toate, 
Că depărtarea-apropie mereu.

Din volumul „Inedite”, 1966